Vizita la Alioli

Marti seara am avut placerea de a onora invitatia Codrutei la cina, ajungand astfel la „Alioli”. (ce melodic suna, nu-i asa?)

“Alioli” este un restaurant cu specific spaniol, situat pe str Popa Tatu, nu departe de Cismigiu. Cum sta in firea spaniolilor sa fie foarte prietenosi, asemenea era si interiorul restaurantului: micut, dragut si primitor.

“Micut?!”, veti exclama…ei bine..nu va inchipuiti cine stie ce subsol intunecat si inghesuit. “Alioli” nu e deloc asa; a fost indeajuns de incapator pentru a ne gazdui pe noi, cei 7 nu tocmai pitici, si alti pohtaci de natii diferite, de la romani la spanioli si englezi, asezati la fel de prieteneste la celelalte mese.

Inainte sa alunec spre descrierea bunatatilor cu iz iberic – si mediteranean, pentru unii, vreau sa laud gazdele si sa complimentez pe cel care intotdeauna ne este ascuns, dar care este de fiecare data cireasa de pe tort in cazul unei cine, consider eu. Cine altcineva poate fi decat bucatarul, desigur! El e cel care sta si focaleste mancarea, o aromatizeaza, ii da aspect si culoare si te imbie sa ingurgitezi pana la ultima bucatica.

Inca de la intrare, muzica buna (de exemplu, Gipsy Kings) si personalul zambitor si cuviincios prevesteau o seara de pomina.

Buna dispozitie a fost clar semnalizata in momentul in care ni s-a servit o sangria rece “ca la tatal ei acasa” (din nou, prietenii stiu de ce zic asta si vor zambi cu compasiune).

Trebuie sa mentionez ca in momentul in care ni s-a luat comanda, ne-a fost oferita – din partea casei- o spuma de branza/iaurt cu iz de usturoi, delicioasa de-altfel, alaturi de un cos de paine de casa feliata si prajita, fel de mancare ce clar nu va aparea nicaieri in poze datorita faptului ca abia dupa ce am degustat-o pe toata, ne-am amintit ca ar fi trebuit sa ii facem si poze. :))

Noi am comandat cam fiecare altceva, de la pui curry (avea garnitura de ananas, iammy) si l asagna bologneze, la  paella valenciana si una mixta, la paste Arrabiata – cu ardei peperoncino foarte-foarte iuti, dupa cum ne-a confirmat Cristina. :))

Intre timp, ne-am clatit gatlejul cu o bere San Miguel sau o limonada, caci paharele erau de mult golite de licoarea rosie dulce-aromata.

cerveza san miguel

La final, cand dragei de Teo i-a venit comanda de desert – o crema catalana, asemanatoare unei budinci, cu topping de zahar ars deasupra – va inchipuiti ca, dupa obiceiul fratesc al impartirii, toti am “degustat” cu stil (a se citi cu furculite si linguri) si ne-am transmis din nou elogiile pentru maestria bucatarului prin fel si fel de “mmm!”-uri.

Spre surprinderea si incantarea noastra, am mai primit ceva la plecare, tot din partea casei. Pe o tava ne-a fost adusa o carafa mica continand o licoare aromata, pe baza de vin, pe care chelnerul ne-a prezentat-o ca facand parte din categoria digestivelor. Turnand noi solutia misterioasa in paharelele mici ce o insoteau, ne-am manifestat, pentru ultima data, multumirea fata de gazdele noastre in timp ce ciocneam.

Per total, facuram noi mai multe poze, unele mai frumoase si mai delectabile decat altele, dar aici si acum va ofer doar cateva, urmand ca pe restul sa le regasiti pe mediile optime pentru pastrarea albumelor.

Această prezentare necesită JavaScript.

2 responses to “Vizita la Alioli

  1. Bine, bine, var-mea!Delicios scris! Iau cu mine aromele acestea iberice tocmai pana sus.. pe Grossglockner! Bear hug, your cousin co…codru

  2. Super marfa !
    Ma intreb cat de mult se aseamana bucatele pregatite aici cu cele autentice…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s